Am citit Rezist la refuz, a lui Jia Jiang, după ce am urmărit TED-ul lui de 15 minute. E o carte despre cum să-ți depășești teama de respingere. De fapt, e o carte despre cum să te expui în fața respingerii, ca să te desensibilizezi la ea.

După ce a eșuat pe plan profesional, Jia Jiang, un chinez care venise în America pentru a deveni un al doilea Bill Gates, s-a apucat să citească despre respingere. A dat de proiectul lui Jason Comely, un antreprenor care dezvoltat terapia respingerii și a făcut și un joc cu cărți, un fel de provocări care să te ajute să te expui la respingere, și așa i-a venit ideea: timp de 100 de zile, Jia Jiang avea să se pună în tot felul de situații cu risc mare de a fi respins. Și-a propus să și filmeze experiențele și să le posteze în social media, iar mai târziu asta i-a adus o grămadă de succes.

Ideea cărții poate fi rezumată din primele trei situații în care s-a pus:

În prima zi, a cerut împrumut 100 de dolari paznicului de la serviciu. Drept răspuns, omul i-a spus: „Nu! Pentru ce?”. Jia s-a fâstâcit și a plecat cu prima respingere dintr-un lung șir care avea să urmeze. Mai târziu, s-a uitat pe înregistrare și a observat cum a reacționat paznicul și cum a reacționat el. S-a oprit asupra faptului că paznicul l-a întrebat „de ce?” și a înțeles că ar fi putut fi mai explicativ, în loc să se sperie și să fugă, cum facem cu toții în fața respingerii. De cele mai multe ori, nu întrebăm care sunt motivele respingerii și le fabricăm singuri, luând respingerea ca pe ceva extrem de personal, când, de multe ori, nu are legătură cu noi, ci cu cel care ne respinge.

A doua experiență a lui Jia a fost când s-a dus la un fast food cum e Burger King, unde se oferea un refill (reumplere a paharului) de băutură, și a cerut un refill de buger. „Burgerul e foarte bun. Îl pot umple încă o dată?”, l-a întrebat Jia pe vâzătorul de la fast food. Când a primit, din nou, un nu, Jia nu s-a mai speriat, ci a vorbit cu vânzătorul: „Cum de aveți așa ceva pentru băuturi, dar nu și pentru burgeri?”. A mai schimbat două cuvinte cu vânzătorul, i-a zâmbit și a plecat. Iar lecția din acea zi a fost că felul în care pui o întrebare și în care conduci discuția influențează major rezultatul unei situații cu potențial de respingere.

Ziua a treia a fost șocantă. S-a dus la o gogoșerie și a cerut vânzătoarei de acolo – care făcea și gogoșile – să-i facă unele sub forma siglei de la jocurile olimpice.

În loc să-i spună nu, vânzătoarea l-a întrebat când le vrea. După ce s-a bâlbâit de uimire, Jia i-a spus că în 15 minute. Femeia, în loc să îl respingă, a luat o foaiede hârtie și un creion și a desenat schița, apoi s-a pus pe făcut gogoși. La final, Jia i-a mulțumit vânzătoarei, care nu numai că i-a făcut gogoși olimpice, dar nici nu i-a luat bani pe ele. Lecția din acea zi? Dacă nu ar fi pus acea întrebare, Jia nu ar fi trăit niciodată acel moment uimitor că lumea e e mult mai bună.

Tu ce câte ori renunți să mai adresezi o întrebare numai de frica respingerii? De câte ori te oprești după un nu, fără să înțelegi motivele celui care te respinge?