În primul rând, nu e psiholog și nici psihoterapeut. Dacă vezi pe undeva termenul de consilier pentru dezvoltare personală sau life coach, să știi că acest lucru nu este egal cu a fi psiholog sau psihoterapeut. Un consilier nu lucrează cu persoane care au depresie, adicții sau boli psihice. În niciun caz nu este psihiatru.

Pe scurt, consilierul pentru dezvoltare personală se află pe treapta cea mai lejeră dintre toate profesiile menționate. Nu este un specialist în sănătate mintală, dar te poate ajuta – în funcție de contextul vieții tale – să îți clarifici obiectivele de moment, să identifici obstacolele care te împiedică să obții ce vrei și să îți faci planuri realiste și care pot fi puse în aplicare.

Consilierul pentru dezvoltare personală

Consilierul pentru dezvoltare personală poate să lucreze cu persoane care au resurse emoționale, dar care se află într-un blocaj într-un anumit moment din viață. Consilierul nu poate să lucreze cu persoane care nu au aceste resurse emoționale, motiv pentru care, dacă va întâlni persoane care se confruntă cu adicții, depresie, tulburări de personalitate sau alte probleme psihice, le va îndruma către psiholog, psihoterapeut sau, dacă e cazul, către psihiatru.

Un consilier pentru dezvoltare personală te poate ajuta numai dacă, împreună, dezvoltați o relație bazată pe încredere. Zonele în care îți poate oferi ajutor sunt legate de: sănătate, relaxare, relații, prieteni, familie, dragoste, dezvoltare personală și profesională.

E axat pe acțiune și rezultate rapide și nu merge în explorarea trecutului (lucru de care se ocupă psihoterapeutul).

Consilierea se adresează persoanelor sănătoase, fizic și mintal, care vor să se dezvolte. De cele mai multe ori, cei care apelează la consiliere:

• au nevoie să ia decizii importante și le e greu să o facă;
• se află într-o perioadă de tranziție pe care nu știu să o gestioneze;
• nu reușesc să comunice eficient, asertiv;
• nu au motivația necesară pentru a începe și duce la capăt anumite lucruri pe care ar vrea să le facă;
• sunt stresați;
• nu reușesc să își gestioneze bine timpul;
• sunt nemulțumiți de relațiile lor;
• sunt în căutarea unei noi direcții în viață.

Psihologul

Spre deosebire de consilier, care poate dobândi această specializare după un curs cu o durată de câteva zile sau săptămâni, psihologul a terminat cel puțin o facultate de psihologie. După ce obține un atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor, psihologul devine clinician și poate să facă evaluări psihologice și consiliere psihologică inclusiv cu persoane care suferă de depresie, anxietate sau alte tulburări psihice, folosind metode non-farmaceutice.

Psihologul nu pune un diagnostic psihiatric, dar poate face o evaluare psihologică și, dacă e cazul, poate recomanda vizita la medicul psihiatru, ridicând o suspiciune de diagnostic.

Psihologul clinician poate lucra în spital sau în propriul cabinet. Pentru evaluarea psihologică poate folosi diferite teste pentru a analiza tiparele comportamentale, tipurile și tulburările de personalitate.  Ședințele de consiliere psihologică sunt asemănătoare cu cele de psihoterapie, dar se întind, de obicei, pe o perioadă mai scurtă de timp.

Psihologul te ascultă, urmărește aspectele care țin de comportament și te poate poate ajuta să găsești strategii prin care să faci față mai bine frustrărilor vieții. În depresie și anxietate, de exemplu, analizează gândurile negative care ar putea fi la originea problemei.

Psihoterapeutul

Psihoterapia este o terapie prin vorbire. Deși par asemănători și multă lume îi confundă, psihologul și psihoterapeutul nu înseamnă același lucru. Pentru a fi psihoterapeut, un specialist trebuie să facă o școală de formare în psihoterapie. El poate să fie absolvent de facultate de psihologie, dar nu neapărat. Poate să fie absolvent și de medicină, teologie sau filosofie.

În România, există multe școli de formare, printre care: psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihanaliză, psihoterapie adleriană, psihoterapie analitică sau jungiană, analiză tranzacțională, analiză existențială și logoterapie, psihoterapie dialectic-comportamentală, psihoterapie integrativă, psihoterapie integrativă a traumei, psihoterapie centrată pe persoană.  

Poți găsi aici mai multe informații despre fiecare.

Un psihoterapeut poate, în funcție de psihoterapia pe care o practică, să exploreze mai mult sau mai puțin trecutul unei persoane. Indiferent de abordarea sa, relația terapeutică este cheia în rezolvarea problemelor celui care îi intră în cabinet.

Psihoterapeutul tratează o gamă largă de dificultăți emoționale și ajută în gestionarea mai bună a problemelor date de diferite tulburări psihice. De obicei, relatiile psihoterapeutice durează mai mult decât ședințele de consiliere psihologică și se pot întinde pe câteva luni sau ani, în funcție de nevoile clientului și de apariția rezultatelor.

O persoană nu trebuie să fie într-o situație gravă pentru a se adresa unui psihoterapeut. Psihoterapia e eficientă și pentru a te cunoaște mai bine și a învăța să ai relații funcționale cu cei din jur.

Psihiatrul

Psihiatrul e întru totul diferit de psiholog, psihoterapeut și cu atât mai mult de consilierul pentru dezvoltare personală. Psihiatrul a făcut o facultate de medicină, e medic, pune diagnostice și dă rețete.

El se ocupă de problemele mai grave, care pot însemna depresie și anxietate, dar și tulburări psihice mai severe, cum ar fi tulburarea obsesiv-comulsivă, tulburarea bipolară sau schizofrenia.

Psihiatrul înțelege cauzele biologice ale suferințelor și cunoaște chimia creierului (motiv pentru care e singurul care prescrie medicamente), în timp ce psihologul și psihoterapeutul analizează cauzele emoționale și traumele psihologice. Pentru a pune un diagnostic și a evalua starea de sănătate a unei persoane, și psihiatrul vorbește cu persoana aflată în suferință, însă discuțiile, de obicei, nu sunt atât de îndelungate ca cele din cabinetul unui psiholog sau psihoterapeut.

Dacă un consilier, un psiholog sau un psihoterapeut se adreseaza unor clienți, psihiatrul se adresează unor pacienți.

Așa cum un psihiatrul ar trebui să lucreze în colaborare cu un psiholog, tot astfel, un psiholog, psihoterapeut sau consilier pentru dezvoltare personală care constată că are în față o persoană cu probleme de sănătate mintală, trebuie să îndrume acea persoană către psihiatru.