Această pagină se află în continuă actualizare.

A

Alexitimia este incapacitatea unei persoane de a-și exprima propriile emoții și sentimente. Termenul este unul grecesc, format din litera a, care înseamnă lipsă, și lexis (cuvânt), respectiv thymos (emoție). Ea poate fi o trăsătură stabilă a personalității, dar poate fi și un simptom asociat depresiei, autismului și sindromului Asperger. Persoanele care experimentează alexitimia par să nu aibă sentimente, fantezii sau tristeți și le este dificil să descrie sentimente – ale lor sau ale altora.

Anhedonia se referă la incapacitatea de a resimți plăcerea în situații și activități normale, care în trecut erau o sursă de plăcere. Anhedonia poate fi simptom al unei tulburări depresive, al altor tulburări psihice sau al demenței. Tutuși, nu toate persoanele care experimentează anhedonia au o boală psihică.

Apatia este o stare de indiferență sau dezinteres față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. Termenul provine din grecescul pathos, care înseamnă pasiune sau emoție. Apatia înseamnă lipsa acestor sentimente. Cele mai multe persoane experimentează apatia din când în când, mai ales în perioadele stresante, dar uneori starea este una patologică.

Atichifobia este frica irațională și persistentă legată de eșec. Este cunoscută și drept anxietate de performanță.

Aversiunea la risc este tendința, atunci când alegi între două alternative, de a evita opțiunile care presupun un risc de a pierde ceva, chiar dacă riscul este relativ mic.

C

Coeficientul de adversitate (AQ) se referă la capacitatea unei persoane de a gestiona dificultățile și de a transforma obstacolele în oportunități. Cu toții întâmpinăm necazuri care ne influențează viețile, dar coeficientul de adversitate determină atitudinea pe care o avem față de acestea. O persoană care are un coeficient de adversitate mare va avea și o performanță mai bună sau se va descurca mai bine în viață, pe când cineva care are un coeficient de adversitate scăzut va depinde în mare măsură de mediu și de ceilalți, în special de părinți și parteneri. Putem să trăim regretând ce nu merge bine sau putem să găsim moduri prin care să trecem peste probleme și să ne construim o viață cu sens în pofida lor.

Compulsia este un comportament repetitiv (cele mai frecvente compulsii sunt spălatul mâinilor, ordonarea și verificarea) sau o acțiune mintală (rugăciune, numărare, repetarea cuvintelor în gând) pe care individul se simte nevoit să îl realizeze ca răspuns la o obsesie sau conform unor reguli care trebuie aplicate în mod rigid. Compulsiile au rolul de a preveni sau reduce disconfortul și anxietatea cauzate de obsesii, în cazul tulburării obsesiv-compulsive. Totuși, compulsiile nu au o legătură realistă cu ceea ce sunt destinate să prevină, iar deseori sunt clar excesive.

D

Decompensare. Termen care se referă la starea de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale ale unui organ bolnav. În psihiatrie, decompensarea se referă la prăbușirea mecanismelor psihologice de aparare care mențin funcţionarea optimă psihică a unei persoane. De exemplu, în decompensarea schizofreniei, persoana poate avea episoade psihotice. Similar este folosit și termenul de recădere.

E

Efectul Zeigarnik e un fenomen care se referă la faptul că oamenii își amintesc procesele incomplete sau întrerupte mai bine decât pe cele complete. Psihologul și psihiatrul rus Blima Zeigarnik a ajuns la această concluzie după ce a analizat comportamentul ospătarilor și a observat că aceștia își aminteau comenzile doar cât timp erau în procesul de a fi servite, deci înainte de a fi încheiate.

H

Halucinaţii. Halucinațiile sunt percepţii false, fără obiect de perceput, dar care sunt considerate ca fiind reale de cǎtre bolnav. Sunt de mai multe feluri, iar cele mai frecvente sunt auditive (persoana aude voci). De obicei apar în episoadele psihotice, dar nu toate sunt patologice.

I

Idei delirante. Sunt convingeri care pleacă de la premise false, reflectă deformat realitatea, sunt stabile și nu pot fi demontate prin verificări și contraargumente. Din cauza ideilor delirante, persoana își poate schimba comportamentul. Sunt e mai multe feluri și apar de obicei în episoadele psihotice.

M

Machiavelism. Termenul de machiavelism a fost preluat din cartea lui Niccolò Machiavelli, filosof politic, care avea convingerea că oamenii în poziții de putere trebuie să aleagă manipularea, dacă vor succes numită. În psihologie, machiavelismul poate fi descris, pe scurt, ca tendință a unei persoane de a fi manipulativă, fără a-și propune asta. Machiavelicii folosesc lingușeala, detașarea emoțională și înșelăciunea pentru a manipula interacțiunile sociale și interpersonale în folosul personal. Machiavelismul face parte din Triada întunecată, alăturo de narcisism și psihopatie.

O

Obsesia este un gând, impuls sau imagine recurentă și persistentă care e resimțită ca fiind intruzivă și nedorită. De obicei, o persoană are nu una, ci mai multe obsesii. Obsesiile provoacă anxietate și disconfort, iar individul încearcă să le ignore sau să le suprime prin alte gânduri sau acțiuni (în cazul tulburării obsesiv-compulsive, prin realizarea unei compulsii, adica a unui comportament sau a unei acțiuni mintale repetitive).

P

Patologic (sau patologie) se referă la o problemă care implică sau este cauzată de o boală fizică sau psihică.

S

Schizofrenia paranoidă este cea mai comună formă de schizofrenie, conform ICD-10. Aceasta se manifestă prin deliruri (de regulă, idei delirante de persecuție, misiune specială, schimbare corporală sau gelozie), halucinații (de obicei auditive, aud voci care le dau comenzi sau aud râsete, bâzâit sau fluierături), halucinații ale mirosului, gustului sau ale senzațiilor sexuale; tulburări de percepție.

T

Triada întunecată este formată din trei factori de personalitate indezirabili: narcisism, machiavelism și psihopatie. 

Tulburare de personalitate se referă la un model rigid și nesănătos de gândire, funcționare și comportament. O tulburare de personalitate îngreunează schimbarea, iar gama de emoții și atitudini care ajută persoana să facă față vieții de zi cu cu zi este limitată, afectând toate aspectele vieții sale. Există mai multe tulburări de personalitate, grupate în trei categorii (clustere).

Tulburările de personalitate din Cluster A (caracterizate de comportamente bizare sau excentrice) sunt: paranoidă, schizoidă și schizotipală.

Tulburările de personalitate din Cluster B (comportamente teatrale, emoționale, impulsive) sunt: borderline, histrionică, narcisică și antisocială.

Tulburările de personalitate din Cluster C (comportamente anxioase sau temătoare) sunt: evitantă, dependentă și obsesiv-compulsivă.

Tulburarea de personalitate histrionică este caracterizată de autodramatizare, exprimare teatrală și exagerată a emoțiilor, labilitate și superficialitate afectivă, căutare de senzații puternice și dorința de a obține admirația celorlalți. Persoana cu personalitate histrionică vrea să fie în centrul atenției, acordă o atenție exagerată atracției fizice și e caracterizată de o seducție inadecvată în comportament sau înfățișare.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este, conform DSM-5, o afecțiune care presupune prezența obsesiilor, compulsiilor sau a ambelor. Obsesiile sunt gânduri, impulsuri sau imagini recurente și persistente care sunt resimțite ca fiind intruzive și nedorite. Obsesiile provoacă anxietate și disconfort, iar individul încearcă să le ignore sau să le suprime prin alte gânduri sau acțiuni (prin realizarea unei compulsii). Compulsiile sunt comportamente repetitive (cele mai frecvente fiind spălatul mâinilor, ordonarea, verificarea) sau acțiuni mintale (rugăciune, numărare, repetarea cuvintelor în gând) pe care individul se simte nevoit să le realizeze ca răspuns la o obsesie sau conform unor reguli care trebuie aplicate în mod rigid. Compulsiile au rolul de a preveni sau reduce disconfortul și anxietatea cauzate de obsesii. Totuși, compulsiile nu au o legătură realistă cu ceea ce sunt destinate să prevină, iar deseori sunt clar excesive.